Frenul sublingual scurt: experiența noastră cu tăierea frenului bebelușului

Frenul scurt sublingual, cunoscut și sub denumirea de „ața limbii scurtă” sau anchiloglosie, fren restrictiv, limbă scurtă, limbă sudată, reprezintă de fapt scurtarea sau malpoziția ( „așezat” strâmb) frenului sublingual, acea „ață” pe care o vedem sub limba, pe mijlocul acesteia și care „leagă” limba de planșeul bucal.

De ce este o problema când frenul sublingual este scurt, mai ales la nou-născuți? Inițial mă gândeam că da, copilul va vorbi mai greu, dar oare va avea tulburări de alimentație? Ei bine, tulburările de alimentație se văd încă de la naștere și acest fren este vinovat de multe renunțări la alăptare, pentru că mama „pierde” laptele. Lactația scade sau este greu de întreținut (folosind pompa de sân) pentru că pur și simplu bebe nu poate suge suficient la o masă (trasnferul nu este suficient), motiv pentru care nu descarcă suficient sânul, dar și bebelușul este agitat și e posibil să nu ia bine în greutate.

Cum mi-am dat seama că ar putea avea fren scurt?

Sincer vorbind, nu mi-am dat seama pentru că eram la câteva zile după nașterea prin cezariană cu un bebeluș minunat în brațe, abia îmi dădeam seama pe ce lume mă aflu. Dar am avut inspirația să chem un consultant în alăptare (acreditat IBCLC, am sunat la 07Alaptare) pentru că mi s-a părut că întâmpin probleme cu alăptarea copilului, acesta confirmându-mi problema frenului sublingual scurt.

Ce probleme am întâmpinat în alăptare:

• Bebe stătea aproape permanent la sân, mânca foarte des și apoi adormea la sân (ceea ce este cumva normal în primele zile, dar nu mi se pare normal să nu te desparți chiar nicio secundă de copil să poți face ceva necesar pentru tine, ca mamă). Și încă un aspect: dacă încercam să îl las în pătuț după ce adormea la sân, se trezea imediat și mânca în continuare. Acest simptom corelat cu următoarele mi-a dat serios de gândit.
• Plângea foarte des. Nu ar fi trebuit să aibă atâtea motive de plâns, era vădit deranjat, chinuit, inițial m-am gândit la colici, dar nu reprezintă un simptom permanent, părea clar că plânge de foame, se liniștea imediat cum mânca, atât cât putea. În plus, pentru că la început a avut alimentație mixtă (lapte matern și formulă), se liniștea după ce mânca formulă pe care i-o ofeream cu SNS (atașat la sân), care facilitează mult aportul de lapte, deci clar se întâmpla ceva cu transferul laptelui la bebe;
• Nu mi s-a părut că a luat corespunzător în greutate, pierduse mai mult decât media în greutate după naștere și nu recupera;
• Nu îmi puteam întreține lactatia!!! Din păcate nici expresia la pompa de sân (pe care am folosit-o după câteva zile de la naștere) nu era mare la început, având țesuturile foarte elastice și edemațiate după cezariană, la pompă ieșeau câteva picături, din fericire până la finalul a 2-3 săptămâni reușeam să extrag mult mai mult (înlocuind, astfel, cât mai mult din aportul cu formulă). Majoritatea meselor, până după tăierea frenului, au fost cu SNS și a fost bine. Copilul a început să ia lent în greutate, iar lactația mi-a fost întreținută de pompă, când expresia laptelui a început să fie mai mare. Ceea ce îmi sugera și mai clar că lactația este în regulă, dar nu se făcea transferul.
• Dormea cu gurița deschisă și avea granulată buza de sus;
• Pierdea sânul din gură când stătea la sân și se auzeau sunete, ca și când ar fi plescăit;

Simptomele frenului sublingual scurt la bebeluși

Documentându-mă ulterior, am constatat că bebe avea toate simptomele de fren scurt, mai puțin ragadele, pentru că mă informasem despre atașarea corectă la sân a bebelușului și nu am făcut răni:

• scăderea lactației: mama crede că nu are destul lapte pentru a hrăni bebelușul, care pare mereu flămând. Bebelușul nu se poate hrăni corespunzător pentru că nu reușește să tragă suficient lapte, apoi dacă sânii nu se golesc, nu va crește lactația – este un cerc vicios.
• bebelușul nu reușește să doarmă bine, este mereu agitat;
• bebelușul pare că are colici, plânge des;
• bebelușul nu ia bine în greutate corespunzător;
• mama face ragade (răni la nivelul mamelonului) sau prezintă dureri ori alt disconfort în alăptare (de exemplu canale înfundate);
• bebelușul doarme cu gura deschisă;
• bebe stă mult timp la sân, poate să scape sânul din gură – bebe chiar adoarme la sân, trezindu-se după scurt timp să mănânce din nou, suptul îl obosește și nu îl satură;
• în timpul suptului bebe scoate sunete;
• bebelușul prezintă balonare și crampe abdominale (înghite aer);
• pentru că pierde sânul din gură, bebelușul poate avea tendința să muște;
• buza de sus a bebelușului este granulată;

Când și prin ce metodă i-am făcut frenectomia (frenotomia)?

Consultantul în alăptare avea deja un contact unde puteam merge cu bebelușul pentru frenotomie cu laser, cazul nostru nefiind unul rar. Am zis să mergem intâi la acest medic, să vedem cum decurge consultația și abia apoi să ne gândim la decizia pe care va urma să o luăm: dacă îi facem frenotomie (frenectomie), cu laser sau clasic, când să îi facem, unde etc.

Ajunși la doamna doctor, aceasta a fost atât de calmă și zâmbitoare încât micuțul nostru s-a simțit relaxat. S-a uitat în guriță lui, evident că Simon a respins consultația, dar chiar și așa mâinile ei erau ferme, dar blânde. A constatat că frenul nu era foarte scurt, dar malpozitionat, era prins de mandibulă (frenul este un țesut inelastic și poate afecta dezvoltarea intrauterină a gurei), astfel încât copilul avea și limba scurtă (microglosie) și retrognație (mandibulă retrasă).

Văzând cu ochii noștri că medicul avea dreptate, am hotărât să întrebăm despre operație. Operația cu laser are mai multe avantaje: copilul sângerează minim, poate mânca la o ora după intervenție, nu are risc mare de „lipire” a frenului, durează câteva secunde și nu e atât de dureroasă pentru micuț, bebe și-a revenit la câteva minute după intervenție. Așadar am hotărât chiar atunci să facem cu laser frenectomia. Cum zicem, intervenția a durat câteva secunde.

Ce s-a întâmplat după operația de frenectomie?

Am plecat din cabinet cu instrucțiuni clare despre ce avem de făcut și doamna doctor ne-a dat și un îndrumar pentru exerciții care se fac cu copilul după frenectomie (frenotomie). Aceste exerciții se fac pentru limba micuțului, noi le-am făcut câteva luni bune, simțeam că îl ajută, până când Simon nu mi-a mai permis, crescuse.

Ajunși acasă, l-am pus la sân. Nu a mâncat excelent de prima dată, dar puțin peste o săptămâna după frenectomie alăptam exclusiv și fără SNS! Am zis „wow!”. Copilul luase deja în greutate, recuperase fantastic, se simțea excelent, dormea tot mai bine, mesele se scurtasera (înainte stăteam și 2 ore la masă!!!), acum mânca în 15 minute, avea scaune normale, totul revenise la normal – aproape la normal, pentru că mai avea scaune verzi, aveam să depistăm curând că ne confruntăm și cu niște alergii la lactate (alergie la proteina laptelui de vacă – aplv). Pentru alergii se poate face un test de screening la bebeluș, se numește Phadiatop Infant și poate fi de mare ajutor pentru părinți.

La o săptămâna după intervenție a trebuit să ne prezentăm la medic pentru reevaluare, însă totul era foarte bine. La un an și jumătate am fost din nou cu copilul la pedodont, retrognația nu mai exista, limba avea dimensiuni normale.

Medicul la care am fost noi și îl recomand cu tot sufletul este Dr. Andreea Ion Mihai.

#AlaptareLinistita

#ParentingLinistit

***

Disclaimer:

1. Informațiile din acest articol sunt orientative și nu pot înlocui consultația specialistului. Pentru a le urma, cereți acordul medicului sau specialistului.
2. Conținutul acestui articol este propriu, astfel că este interzisă copierea/utilizarea/modificarea integrală sau parțială a textului/imaginilor/clipurilor fără acordul autorului!